Cursul vietii

     
             Atunci cand Dumnezeu se afla pe deplin in viata ta,exista armonie interioara si pace exterioara.Te respecti si te apreciezi pe tine insuti,la fel cum ii respecti si ii apreciezi pe ceilalti.Acesta este semnul starii de gratie a lui Dumnezeu.
              Atunci,aceasta stare de gratie devine lumina calauzitoare a vietii tale. Este busola care te ajuta sa navighezi. Ori de cate ori traiesti o experienta de dizarmonie interioara sau de agresivitate exterioara,stii ca ai pierdut contactul cu Voia Divina. Stii ca este momentul sa te opresti,sa respiri si sa te re-centrezi.Este momentul sa renunti la conceptele si dorintele tale personale si sa te rogi pentru binele tuturor celor implicati.
          Starea de gratie nu este o stare continua pentru nici unul dintre noi, Apar lectii noi,care trebuie invatate.Indiferent de cat de tare s-a deschis inima,vor fi momente cand inca se stringe de frica.
          E de asteptat sa fie asa.Perfectiunea nu apare pe plan exterior.Atata timp cat te afli aici,intr-un trup,nu poti sa nu faci greseli.
          Prin urmare,e cazul sa incepi sa intelegi ca starea de gratie vine si pleaca.Contactul exista si apoi este pierdut.Dar, asta numai temporar,deoarece stii cum sa refaci conexiunea.Stii cum sa intri iarasi in hora.
         Ritmul dansului bate o data cu fiecare inima. Respiratia intra si iese.Dumnezeu apare si dispare.Atentia se fixeaza si se pierde. Sinele este uitat si reamintit.
         Exista o modificare,o miscare inainte si inapoi-dar si o continuitate permanenta,in cadrul careia momentele de discontinuitate sunt binevenite. Este un dans bland si iertator-si nu unul rigid.
         Acesta este cel mai bun lucru pe care il poate oferi viata. In cazul in care cauti mai mult de atat,cauti degeaba. In cazul in care cauti luminare absoluta,siguranta absoluta ,nu le vei gasi.
         Starea de gratie apare in cadrul fluxului vietii si nu separat de el,iar viata este ca un rau,care curge dinspre munti inspre mare.Atunci cand pleaca din munti,el se repede in jos,impetuos si hotarat sa-si atinga scopul. Apoi,el se linisteste si pare ca trecela nesfarsit prin campuri si lunci,despartidu-se in brate separate,alaturandu-se altor curgeri de apa. In momentul in care ajunge la ocean nu mai are nici o graba. In scimb,a capatat acea incredere care provine din experienta. In momentul in care ajunge la ocean, se considera pe el insusi ca fiind oceanul si nimic altceva. Ramane cu totul in el insusi,fara inceput si fara sfarsit.
       La fel se va intampla si cu voi. Cand intrati pe deplin in viata voastra,tot ceea ce v-a tinut separati va dispare cu blandete.
      Inspirand,va deschideti catre a imbratisa tot ceea ce vine spre voi. Expirand,ii dati drumul cu blandete.

                                     
                                                                            Linistea Inimii-Paul Ferrini

Intre doua lumi

           Adevărul este inalterabil, etern şi neambiguu. Poate să nu fie recunoscut, dar nu poate fi schimbat. Se aplică la tot ce a creat Dumnezeu, şi numai ceea ce El a creat este real. Este dincolo de învăţare, pentru că e dincolo de timp şi evoluţie. Nu are opus; nici început şi nici sfârşit. Pur şi simplu, ESTE.

 

  Lumea percepţiei, pe de altă parte, este lumea timpului, a

schimbărilor, a începuturilor şi sfârşiturilor. Este bazată pe

interpretare, nu pe fapte. Este lumea naşterii şi a morţii, fondată

pe credinţa în penurie, pierdere, separare şi moarte. Este mai

degrabă învăţată decât dată, selectivă în accentele sale

perceptuale, instabilă în funcţionare şi inexactă în interpretările ei.

  Din cunoaştere şi respectiv percepţie apar două sisteme de

gândire distincte care sunt opuse în toate privinţele: în domeniul

cunoaşterii, nu există nici un gând separat de Dumnezeu, pentru

că Dumnezeu şi Creaţia Sa împărtăşesc o singură Voie. Lumea

percepţiei este făcută din credinţa în voinţe opuse şi separate, în

conflict perpetuu între ele şi cu Dumnezeu. Ceea ce percepţia

vede şi aude pare să fie real, pentru că accesul în conştiinţă este

permis numai celor ce se conformează dorinţelor celui ce

percepe. Aceasta conduce la o lume a iluziilor, o lume care are

nevoie de continuă apărare tocmai pentru că ea nu este reală.

  Odată ce un individ este prins în lumea percepţiei, el este prins într-un vis. Nu poate scăpa din ea fără ajutor, pentru că tot ceea

ce simţurile sale îi arată nu constituie decât mărturii ale realităţii

visului. Dumnezeu a oferit Răspunsul, este singura Cale de ieşire,

adevăratul Ajutor. Tocmai aceasta este funcţia Vocii Sale, a

Sfântului Său Spirit, aceea de a media între două lumi. El o poate

face pentru că, pe de o parte, El cunoaşte adevărul, iar, pe de

alta, El ne recunoaşte iluziile, fără a crede însă în ele. Tocmai

aceasta este ţelul Sfântul Spirit, de a ne ajuta să scăpăm de

lumea viselor, învăţându-ne cum să ne inversăm gândirea şi cum

să ne dezvăţăm de greşelile noastre. Iertarea este marele ajutor

de care se foloseşte Sfântul Spirit pentru a ne învăţa cum să

realizăm această inversare a gândurilor.
            
               din: Un curs in miracole.

x

Egoul

                                                      

                                 

                                             EGOUL  

            Toata lumea se naste fara ego.Atunci cand un copil se naste ,el este numai constiinta:el pluteste,curge,este lucid,inocent-nu exista nici un ego. Cu timpul,apare si egoul. Egoul este efectul acumulatal parerilor celorlalti despre tine.Vine un vecin si it spune:"Ce copil frumos aveti!",si se uita spre el cu multa admiratie. Acum incepe sa apara egoul. Unii zambesc,altii nu. Iar copilul invata ca nu este acceptat asa cum este. El nu este acceptat neconditionat,exista peste tot numai conditii. Daca plange si sta imbufnat,iar in casa sunt oaspeti,mama se supara. Daca plange si sta imbufnat,iar in casa nu este nimeni,atunci mama nu se supara. Daca nu plange si nu sta imbufnat,mama sa il lauda cu un pupic si o imbratisare. Daca de fata sunt prezenti si oaspeti,iar el sta cumintesi nu spune nimic,atunci mama sa este foarte fericita si il lauda nespus de mult. El asimileaza parerile altor oameni despre sine si se priveste in oglinda prin prisma acestora. Poti sa-ti vezi chipul direct. Trebuie sa te uiti in oglinda ,iar ea iti va recunoaste chipul. Reflectia devine ideea ta  despre chipul tau,iar in jurul tau sunt o mie si una de oglinzi-si toate te reflecta. Cineva te iubeste,altcineva te uraste,altcuiva ii este indiferent de tine. Iar apoi,treptat,copilulse dezvolta si acumuleaza parerile celorlalti.  Esenta totala a acestora este egoul sau.Apoi incepe sa se priveasca asa cum il privesc si ceilalti. Apoi incepe sa se priveasca din exterior-acesta este egoul. Daca oamenii il apreciaza si il aplauda,atunci cerde ca este foarte chipes si acceptat de toata lumea. Daca oamenii nu aplauda si nu-si arata aprecierea,ci il resping,el se simte condamnat. Atunci incepe sa caute diferite modalitati pentru a fi apreciat,pentru a i se spune mereu ca el are toate meritele si ca joaca un rol important.
     Incepe sa-ti fie teama de sine. El trebuie sa se incadreze in opiniile celorlalti. Daca renunti la ego,vei redeveni copil. Nu te vei mai teme de ceea ce altii spun despre tine,acum nu va mai trebui sa iei in seamavorbele lor. Nu mai esti ingrijorat,nici macar un pic.Acum ai renuntat la oglinda. Nu mai are nici un sens-ai chipul tau,de ce sa mai ceri parerea oglinzii?
 
                          by Osho

Dand nastere tie insuti...

       Trecem cu toti printr-o perioada de aducere aminte. Aducere aminte a ceea ce suntem si de unde venim. Incotro ne indreptam este inca o necunoscuta pentru foarte multi dintre noi,poate pentru marea majoritate. Ceea e trebuie sa intelegem,este faptul ca tot ceea ce avem nevoie sa stim se afla in launtrul nostru,greseala pe care o facem este sa cautam in afara ceea ce se afla de fapt in noi. Fie ca e vorba de fericire,bucurie sau pace.De ce am pomenit doar acestea trei?;pentru ca ele rezuma tot ceea ce avem nevoie.Una din greselile majore este sa CREDEM ca nu putem fi fericiti inainte sa ne luam doza de suferinta. Insa nu pentru asta am venit noi aici,in straturile dense ale materialitatii. Nu ,noi am venit aici sa experimentam ceea ce suntem noi. Stiu,pare un cliseu pe care l-ati auzit de nenumarate ori. Am fost invatati de mici,ca am fost nascuti in pacat si rostul nostru aici e ca prin suferinta,sa rascumparam PACATUL nostru si al inaintasilor nostri. Daca vom studia cuvantul Pacat ,din punct de vedere etimologic,vom putea observa ca el inseamna cu totul altceva . Cuvantul PACAT inseamna de fapt :a rata tinta,sau cu alte cuvinte ,a trai degeaba. Depinde de fiecare ce inseamna :a trai degeaba. Ceea ce pot sa va spun este ca daca vreti sa gasiti ce va face fericiti ,sa incepeti cu o privire in launtrul vostru.  Nu puteti fi fericiti pana nu va veti gasi pe voi insiva. Nu pe cel care raspunde prezent cand faceti prezenta,ci pe cel care salasluieste in adancul vostru si va indruma fiecare pas;care atunci cand faceti liniste in gandurile voastre vi se reveleaza.
     Cum faceti asta?;incercati sa urmariti ceea ce ganditi si veti observa ca este ceva in voi  mai profund decat mintea voastra. Acela sunteti voi,cel adevarat. Cel care ,dupa cum zicea si Isus ,poate"face acestea si mai mari decat acestea".
     Aceasta este promisiunea pe care ne-a facut-o Isus. Aveti incredere in EL.

                                           

                                           Paradisul

         
     Toata lumea cauta paradisul.Tu poti sa-i dai diferite nume-nirvana,iluminare,regatul lui Dumnezeu,etc-poti sa continui sa-i dai nume diferite si tot nu o sa intelegi despre ce e vorba-nu pentru ca ai fost alungat din gradina,ci pentru ca esti in ea si ai cazut intr-o stare de visare. visul este format din dorintele tale de a ajunge undeva,pe culmi.
    Eu insist asupra faptului ca ai ajuns deja acolo.Doar linisteste-te si uita-te imprejur si in interiorul tau. Nu ai fost niciodata in alta parte! Felul in care estieste singurul mod in care poti exista. Accepta acest lucru-nu numai atit,ci bucura-te de el,iubeste-l,iar culmilese vor ivi in interiorul inimii tale,iar tu iti vei da seama imediat ca esti treaz in Gradina Edenului. Nu este o chestiune de a te duce undeva ,doar de a fi acolo.
   Tu nu ai fost niciodata alungat din Gradina Edenului,singura posibilitate ar fi ca tu sa izgonesti starea de fericre care exista mereu in tine. Starea aceasta nu ti-o poate lua nimeni niciodata,doar tu uiti de ea de cele mai mult ori-la fel cum uiti despre cine esti tu de fapt.
   Dar nu-ti face griji ,intr-o zi iti vei aduce aminte-n-ai cum sa nu-ti aduci aminte.

   Asta esti tu: UN PARADIS UITAT,O GRADINA A EDENULUI IN ASTEPTAREA ETERNEI PRIMAVERI.

                       

                                    Hugo Chavez

  A murit presedintele Venezuelei, Hugo Chavez. Foarte multa lume cere deja desecretizarea documentelor CIA,care ar putea duce la concluzia (inevitabila,daca ma intrebati pe mine) ca SUA ar fi putut atenta la sanatatea fostului presedinte venezuelean. Suspiciunile care continua sa atarne peste Casa Alba sunt destul de indreptatite,daca luam in considerare jocul politic pe care l-au facut ,in ultima vreme,pe plan extern. Intr-o regiune pe care,incet,incet SUA reusesc s-o domine si in care isi impun punctul de vedere,Hugo Chavez,devenise un jucator mult prea periculos si care atragea mult prea mult atentia lumii intregi asupra lui. Or USA nu aveau nevoie decat de liniste,pentru as-i putea pune in aplicare planul strategic de dominare. Pentru ca oricat am dori sa inchidem ochii, si sa dormim linistiti,nu putem trece cu vederea ,politica externa pe care o duc USA;politica care urmareste,pe fondul impunerii democratiei si a respectarii drepturilor omului,accesul la resursele energetice,si nu numai, ale planetei. Multe voci sustin ca moartea liderului venezuelean nu este un caz unic,in ultimii doi ani avand loc mai multe cazuri de imbolnaviri  de cancer ale unor cunoscuti lideri din America de Sud. De asemenea un caz controversat este cel al mortii liderului palestinian,Yasser Arafat,pe unele din obiectele apartinand acestuia descoperindu-se urme radioactive de poloniu.
  Nu stiu si nici nu sunt in masura a da un raspuns acestor intrebari,este rolul specialistilor s-o faca. Ceea ce observ eu,de ceva vreme incoace,este rolul tot mai grav de aparator al "democratiei"pe care si-l asuma USA. Insa ceea ce nu inteleg ei este tocmai esenta democratiei. Democratia tocmai iti garanteaza dreptul tau la libera exprimare si la libera determinare,cu alte cuvinte nu am nevoie de nimeni care sa-mi spune cum si ce e mai bine pentru mine. Greselile au fiecare rostul lor,daca nu le facem noi personal nu au nici o valoare educativa. Degeaba ne spune cineva ca plita e fierbinte si nu ar fi bine sa punem mana pe ea;pana nu ne frigem noi, nu putem fi convinsi. Asta e rostul greselilor si cred ca ar fi bine sa fim lasati sa ni le asumam fiecare,caci numai asa vom reusi sa mergem mai departe.

   Ca sa nu mai vorbim despre faptul ca nu sunt in pozitia potrivita,USA,sa ne spuna noua cum e mai bine. Sa nu uitam totusi ca spre deosebire de ei avem cateva milenii de istorie,pe care imi place sa cred ca nu le-am trecut degeaba.
   Sa-i fie tarana usoara!

                                   Nemtii:

   Oamenii s-au intrebat mereu de ce Adolf Hitler a fost capabil sa domine un neam asa de inteligent ca nemtii. De ce? Pare un paradox faptul ca Martin Heidegger, unul dintre cei mai straluciti ganditori ai erei sale,era un fan al lui Adolf Hitler. Cei mai mari profesori universitari il sprijineau pe Hitler. De ce? Cum a fost posibil?

  Si Adolf Hitler era un prost,fara educatie si sarm. Dar avea ceva ce le lipsea profesorilor,ce lipsea acelor oameni inteligenti.Avea ceva in el ce nu poate avea nici o persoana inteligenta:convingere absoluta. Un idiot,dar el poate spune lucrurile fara daca si poate;poate sa faca declaratii ca si cand ar sti. El este un nebun,dar nebunia lui a avut un impact puternic.Ea a schimbat intregul curs al istoriei umane. Nu este o surpriza ca nemtii au fost atat de interesati si impresionati de persoana sa.Erau oameni inteligenti,unii dintre cei mai inteligenti oameni de pe pamant,iar inteligenta aduce mereu cu sine si confuzie. Acesta este secretul lui Adolf Hitler.Inteligenta aduce cu sine si confuzie,iar confuzia aduce cu sine teama;nu mai stii incotro s-o iei,ce sa faci si incepi sa cauti un lider. Incepi sa cauti pe cineva care sa spuna lucrurile cu certitudine,care poate face afirmatii categorice.     

                                                                                                                               by Osho.